Republica Moldova este consumatoare de granturi și credite și nici pe departe nu influențează agenda donatorilor

Deși Republica Moldova beneficiază pe an ce trece de fonduri din ce în ce mai generoase alocate pentru dezvoltarea sa, eficiența utilizării acestora poate fi ușor pusă la îndoială. Majoritatea resurselor financiare sunt direcționate către sectorul social, justiție, bună guvernare, și doar 10% revine sectorului real al economiei naționale. Drept consecință, sunt tratate mai mult efectele, decât cauzele problemelor care macină Republica Moldova.

Până acum, autoritățile s-au complăcut în ipostaza de consumatori de asistență externă, nereușind să influențeze agenda donatorilor. Asta în mare parte din cauza capacității administrative scăzute, adică a expertizei limitate, sub pretextul salariilor mici ale funcționarilor publici. Între timp, donatorii au mers pe calea dublării ministerelor, creând adevărate „cabinete din umbră", numite unități de implementare, care lucrează ca la carte. Și mai util ar fi însă să se investească în capacitatea Guvernului de a se descurca pe cont propriu, pentru a scade dependența de donatori. Totodată, partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova trebuie să insiste ca Guvernul să ia în gestiune și să preia proiectele începute de ei. La urma urmelor, adevărata provocare este abilitatea de a consolida capacitatea de absorbție adecvată pentru a accesa fondurile europene.

Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Evaluarea capacității de absorbție a asistenței externe acordate Republicii Moldova", prezentat pe 2 septembrie 2011, la IDIS „Viitorul"unde au fost prezenți și reprezentanții Agenției de Dezvoltare Regională Sud.

Conform datelor OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), în 2010 Republica Moldova a beneficiat de 450 de milioane de dolari pentru dezvoltare, iar tendința este cea de creștere a volumului asistenței acordate. Însă, meritul pentru acest avânt poate fi pus mai degrabă pe seama disponibilității donatorilor, decât pe cea a inițiativei manifestate de Guvern, este de părere expertul IDIS Leonid Litra: „Ni se oferă fonduri de susținere directă a bugetului, care intră în „coșul comun", și pentru care nu depunem foarte multe eforturi ca să le obținem. La capitolul scrierii de proiecte, efectuării studiilor de fezabilitate, adică bani munciți, stăm mult mai prost".

Astfel, în cazul banilor vărsați direct în bugetul național, se bifează adoptarea politicilor, și mai puțin se insistă pe rezultatele concrete. În aceste condiții, vine greu de spus în ce măsură aceste fonduri se pliază pe prioritățile naționale. Rapoartele de evaluare ale proiectelor, atât cele elaborate de donatori, cât și de Guvern, cu rare excepții, nu sunt făcute publice. ONG-urile, la rândul lor, ezită să analizeze eficiența asistenței externe, fiind direct dependente de fondurile respective.

Cert e că Republica Moldova nu are experiență în elaborarea unor documente de planificare strategică pe termen lung. Leonid Litra: „Problema cea mai mare este a fragmentării la nivel de ministere, ceea ce face dificilă divizarea responsabilităților. Sunt create comisii, grupuri de lucru, au loc ședințe interminabile și comunicarea rămâne defectuoasă".

Pentru a rezolva problema de coordonare, studiul recomandă ca sarcina de a negocia contractele de stat să fie pusă pe seama ministerelor de profil, iar Cancelaria de Stat să își asume doar rolul de suport și consultant. „Deciziile trebuie să fie luate de autoritățile sectoriale. Altfel, există riscul de imixtiune, ceea ce va genera frustrări", consideră expertul asociat IDIS Viorel Gârbu.

Studiul sugerează comunității donatorilor să manifeste mai multă răbdare, acceptând mai degrabă un proiect implementat cu stângăcie de Guvern decât unul perfect, dus la bun sfârșit de consultanți din țară și de peste hotare. Până la urmă, se ajunge la situația când funcționarii publici se visează și uneori ajung angajați ai organizațiilor donatoare. „Decât să dai peștele gata prins, mai bine să dai undița. Nu contează atât rezultatul final, cât instrumentul și abilitatea de a-l folosi. Doar aceasta oferă impact pe termen lung. Altfel, o să așteptăm mereu să vină cineva să ne repare școlile și drumurile și o să ne hrănim cu istorii de succes ale altcuiva", afirmă Viorel Gârbu.

Din punct de vedere macroeconomic, absorbția fondurilor nu este o durere de cap pentru Republica Moldova, estimează economista Corina Gaibu. Potrivit ei, dacă în următorii cinci ani vom beneficia de asistență externă în valoare de 5% din PIB, principalii indicatori economici nu se vor clătina.

Aceste optimism nu caracterizează însă și capacitatea de a cofinanța proiectele. Dacă autoritățile centrale fac față provocării, pentru primării și administrația raioanelor această misiune e destul de dificilă. „În condițiile când bugetele locale depind de transferurile de la Centru, uneori în proporție de 90%, iar descentralizarea fiscală a rămas pe hârtie, e foarte greu să găsești resurse suplimentare", subliniază Corina Gaibu. În consecință, numai municipiul Chișinău și Bălți pot fi considerate ca având potențial pentru co-finanțarea proiectelor. Comunitatea donatorilor ar putea stimula autoritățile locale, prin înaintarea unor cerințe de contribuții diferențiate, păstrând media necesară pentru țară, recomandă Corina Gaibu.

Peste 40% din asistența externă pentru 2010 revine granturilor, restul fiind credite, potrivit estimărilor Ministerului Finanțelor. Respectivele credite reprezintă „bani ieftini", adică contractați la o rată avantajoasă, explică Corina Gaibu. Asta și din cauza faptului că aceasta e o condiție stipulată în Memorandumul semnat cu Fondul Monetar Internațional.

Pe termen lung, studiul sugerează o gestionare prudentă a datoriei publice externe. Totodată, este necesar ca fondurile acordate să fie utilizate cât mai mult posibil pentru producție, și nu pentru consum, cum ar fi finanțarea salariilor în sectorul social.

Acest studiu-premieră pentru Republica Moldova a fost elaborat cu suportul financiar al fundației germane Hanns Seidel, cu care IDIS „Viitorul" are încheiat un acord de cooperare pe trei ani. În analiza lor, autorii au mizat și pe răspunsurile funcționarilor publici de la toate ministerele și de la 40 de primării la un chestionar tematic și pe interviuri în profunzime cu angajați ai organizațiilor internaționale care oferă asistență pentru dezvoltare.